Da, ştiu. E o sărbătoare importată de la americani, anume
inoculată în sinele nostru materialist, pentru a promova consumerismul. Cui îi
mai pasă de semnificaţiile originale ale Sărbătorii tuturor sfinţilor sau de
meditaţia filosofică asupra morţii, când nu mai avem de-a face decât cu copii
americani vânători de dulciuri şi de adolescente prostuţe care se trezesc fără
cap, inimă sau alte părţi anatomice în filme horror?
Nici nu mai contează: trebuie să recunoaşteţi că Halloween is
fun! Da, e o ocazie minunată de a mânca cele mai nebune dulciuri, de a-ţi împodobi
casa cu figurine însângerate şi de a-ţi obliga pisica să poarte pălărie fancy
de vrăjitoare. De a pregăti plăcintă aburindă de dovleac şi de năzui, în
compartimentul generos de copil din sufletul tău, să fii măcar o dată
protagonista unei sesiuni ca la carte de Trick-or-treating.
Dacă nu am noroc de vecini înţelegători care să îmi îndeplinească
cu generozitate duioasa mea fantezie hallowiană, cel puţin mă pot asigura că
am casa plină de tentaţii gurmande bizare şi tolba la fel de consistentă cu
filme tematice horror.
Şi aşa am ajuns şi la tematica postării de azi: filmele
horror. De când mă ştiu (aka de când eram mică şi tati îmi dezvăluia
cu aer înţelept că sângele de pe dinţii vampirilor e la fel de inofensiv ca
bulionul din cămară), mi-au plăcut peliculele dătătoare de fiori. Listele cu
filme horror must see sunt specialitatea zilei, aşa că v-am pregătit favoritele
mele, în număr de 10 (da, ştiu, alegere matematică previzibilă, dar, credeţi-mă,
atâtea au ieşit la socoteală).
Într-o ordine la fel de puţin gândită precum incursiunile
blondelor în casa bântuită de stafii, those are my darlings!
1. Dead End (2003)
Ţin şi acum minte câtă muncă de convingere a trebuit să duc cu
mine, pentru a vedea acest minunat horror în copilăriile mele, pe HBO. Cât de rău
putea să fie (îl văzusem deja în compania fetelor)? Ei bine, până la urmă m-am
convins, şi cu rezerve de curaj nebănuite...m-am strecurat în camera părintească
şi am privit, cu volumul dat la minim, cum Frank Harrington (Ray Wise, nenea
creepy din Twin Peaks) ia cea mai proastă decizie din viaţa sa, de a schimba
drumul obişnuit cu maşina cu o scurtătură...malefică. Sunt câteva scene pe care
şi mare mi-e frică să le privesc, iar imaginea dricului în care dragele noastre
personaje se zbat neputincioase e de ajuns să îţi fure inocenţa copilăriei.
2. The Conjuring 2 (2016)
Vă zic sincer, nu am vrut să mă uit la The Conjuring 2. Pentru
că eram sigură că celebritatea îl va comercializa. Am făcut-o însă acum câteva
zile şi am avut surpriza de a constata că mi-a plăcut chiar mai mult decât
primul. Da, nu a fost atât de înspăimântător ca fratele său mai mare, dar a conţinut
un dram în plus de umanitate, a conturat personaje chiar mai complexe, a adăugat
un pic de accent britanic şi o puştoaică actriţă (Madison Wolfe, interpreta lui Janet) care a
jucat bestial, dar şi câteva elemente de realism binevenite în universul
supranatural.
3. The Others (2001)
Nu cred că mi s-a părut nicicând Nicole Kidman atât de frumoasă
ca în acest horror intrat deja în categoria vintage (în Moulin Rouge arăta ca o
găină fiartă prea mult, nu credeţi?). Grace Stewart îşi aşteaptă soţul plecat
la război şi are doi copii care suferă de fotosensibilitate. Atmosfera de
horror spaniol, cu zgomote tăioase şi imagini artistice completează lista de „tulburări”
ale acestui film.
4. The Strangers (2008)
V-aţi dorit vreodată cu ardoare ca un actor să îşi ducă băgăjelul
cu superputeri de la un film la altul? Eu am făcut-o în The Strangers. Liv
Tyler este jumătatea feminină a cuplului chinuit de psihopaţi
şi ţin să vă spun că mi-am muşcat pumnii neputincioasă, sperând că îşi va
aminti la un moment dat nişte vrăji demne de Arwen din Stăpânul Inelelor.
Scenele de violenţă sunt marcante, mai ales că personajele pozitive sunt chiar „plăcubile”.
5. The Shining (1997)
Contrar opiniei populare, nu vorbesc despre capodopera lui
Kubrick cu Jack Nicholson (deşi şi acela e un must see), ci despre miniseria
pentru TV care se bazează exclusiv pe opera lui Stephen King. Cred că e unul
dintre primele filme pe care le-am văzut singurică la TV (mami adoră să doarmă
cu televizorul aprins, aşa că am prins multe filme interzise în copilărie) şi
nu am să uit niciodată scena în care leagănele se mişcă terifiant, mutate de
fantomele invizibile din hotel. Dap, aşa mi-am pierdut inocenţa copilăriei (e o
glumă pe care o folosesc la fiecare film horror, deci nu vă îngrijoraţi pentru
sănătatea mea mentală).
6. The Exorcist (1973)
Trebuie să recunoaşteţi că filmele vechi au o aură terifiantă,
în imaginea lor tremurătoare, în vocile grave ale personajelor şi în mimica lor
excelentă, chiar şi atunci când narează poveşti tandre de dragoste. Exorcistul
te frapează nu cu tehnici CGI desăvârşite, ci cu duritatea unor scene aproape
neprelucrate şi te face să te întrebi: oare chiar există posesiune demonică,
şi unde e limita dogmatismului religios? Film horror care îţi creează dileme
egal bijuterie cinematografică.
7. Shutter (2004)
Inmaginaţi-vă că vă urcaţi pe cântar, iar doctorul vă spune neîncrezător
că posedaţi o greutate de 150 de kilograme, deşi aveţi un fizic suplu. Motivul?
Prima iubită de care v-aţi bătut joc, moartă acum, vi s-a aşezat confortabil pe
umeri. De asta vă doare şi spatele. Restul e film coreean, una dintre cele mai
bune ecranizări din valul horror asiatic care a cucerit Hollywood-ul.
8. Oculus (2013)
Nu prea mă dau în vânt după filmele indie, mai puţin atunci când
vine vorba despre horror-uri. Oculus nu are o carte de vizită prea bogată, dar
vi-l recomand din inima tresăltândă: tânăra Kaylie încearcă să demonstreze că
tragediile copilăriei sale şi ale fratelui ei au fost puse la cale de o făptură
supranaturală, captivă într-o oglindă. Bonus: ca întotdeauna în horror-urile
bune, faptul că te ataşezi de personaje.
9. It follows (2014)
Un alt horror din categoria „the good ones” a vremurilor de
azi, It follows poate funcţiona perfect ca anti-reclamă la aventurile de o
noapte. După o noapte furtunoasă cu un tip, Jay primeşte un blestem care nu se
ia decât pe cale sexuală (nu, nu e o boală venerică, o entitate naşpa care
caută să te ucidă). Din nou, atmosfera tensionată, bizară, e cea care face toţi
banii!
10. The Babadook (2014)
Dacă veţi da o căutare pe Google cu best horror movies, The
Babadook va fi încoronat drept rege absolut. O mamă care îşi creşte copilul
singură, epuizată şi nedormită, este tulburată de prezenţa unui baubau
australian, The Babadook, de care băieţelul ei e îngrozit. De văzut, pentru că
amestecă fiorii horror cu dilemele de film psihologic.
În încheiere, vă zic doar atât: Happy Halloween!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu