Predaţi Hogwarts-ul, e timpul pentru animale fantastice!

Aşa cum ştiţi deja, sunt o mare fană a lui Harry Potter, aşa că nu constituie nicio surpriză că a. am mers să văd Fantastic Beasts and Where to Find Them şi b. am fost puţin reticentă în ceea ce îl priveşte. Nu vă mai ţin însă în suspans, şi afirm tare, răspicat şi cu inima pe mână: mi-a plăcut, la nebunie.

Dear Newt

Ce n-ar fi de plăcut, când magia s-a întors, cu surle şi trâmbiţe? Sub pana miraculoasă (de data aceasta în postură de scenarist) a lui J.K.Rowling şi bagheta regizorală a lui David Yates (o figură familiară universului Potter), ex-lumea lui Harry se îmbogăţeşte acum cu niscaiva creaturi fantastice, cu drăgălaşul, timidul şi stângaciul lor îngrijitor-colector şi noul său grup de prieteni. Nu, nu e PETA în acţiune, ci o şansă oferită nouă, bietelor suflete însetate de fantasy, de a ne detaşa de povestea băiatului care a supravieţuit şi de a descoperi noi colţuri ale fanteziei.

Uitaţi de muggles, pentru că inocenţii Încuiaţi sunt acum înlocuiţi de nomaj (non-magical, termenul american pentru neştiutori în ale magiei). Părăsiţi Londra, pentru că de data aceasta Oraşul care nu doarme niciodată, New York-ul, este locaţia colorată a aventurilor noastre.

Şi totul începe cu Newt Scamander, fost elev exmatriculat de la Hogwarts, susţinut (cum altfel) de Dumbledore şi autor al unor texte pe care le-a studiat (sau nu) şi Harry, zeci de ani mai târziu. Suntem în anii 20 şi Newt se plimbă prin America, cu o valiză misterioasă plină de creaturi fantastice. Încurcătura intervine în momentul în care schimbă din greşeală geanta cu Încuiatul-pardon-nomajul bucătar Jacob Kowalski, care eliberează în cosmopolitul New York nişte animale mai fabuloase chiar şi decât spectacolele de pe Broadway. Fostul auror Porpentina 'Tina' Goldstein şi adorabila sa soră-cititoare de gânduri Queenie îi ajută să readucă în culcuşul cald al valizei o creatură care poate deveni invizibilă atunci când are chef, un cleptoman drăgălaş cu o pasiune pentru bijuterii şi tot felul de alte creaturi cu amprenta imaginaţiei nesecate a lui Rowling. Aşa cum îi stă bine unui blockbuster, în paralel, are loc un plot mult mai întunecat: Consiliul Magic al Statelor Unite este pe cale să înceapă, iar un vrăjitor întunecat caută să profite de pe urma forţei dezlănţuite a unui Obscurus (puterea imensă, reprimată a vrăjitorilor care nu au fost lăsaţi să îşi exercite magia şi au ajuns să îşi transforme potenţialul într-o forţă exterioară horror). Nu că deja vi s-a făcut frică?

Aşa cum se aşteaptă toată lumea care a cunoscut-o vreodată, prin intermediul cuvântului, al ecranului sau, cine ştie, chiar al realităţii, pe J.K.Rowling, cel mai mare atu al filmului este bogăţia, opulenţa, minunăţia de detalii fanteziste şi imaginaţia care vibrează pe tot parcursul filmului. Joanne a dovedit că este una dintre femeile de succes ale anului 2016: după ce a cucerit culmile literaturii cu Harry Potter şi copilul blestemat, acum sparge box-office-ul nu cu un sequel forţat al băiatului cu cicatrice, ci cu o ecranizare cu totul nouă. Interiorul valizei lui Newt vă va purta pe aripile unei fantezii colorate, scânteietoare şi de nesecat, sperăm noi, cea a lui J.K.

Pe lângă scenariul plin de zvâc, jocul actoricesc este al doilea punct pro al filmului. Eddie Redmayne nu îl joacă pe Newt Scamander, ci ESTE el. Stângaci, dar adorabil, introvertit, dar cuceritor, preferând compania animalelor celei a oamenilor şi plin de bizarerii încântătoare, personajul vă va intriga cu modul în care vorbeşte, şoptit până la imposibilitatea de a-l înţelege uneori, cu capul său înclinat fascinant într-o parte şi personalitatea introvertită, diferită de micuţa vedetă Harry Potter.

Nici efectele speciale nu se lasă mai prejos, şi faptul că reuşesc să traducă în imagini preaplinul fanteziei lui Rowling ar merita premiat pronto cu un Oscar, cât ai zice „Accio statuetă”. Scenografia e la rândul său perfectă, şi reuşeşte să ne poarte într-una dintre cele mai fascinante epoci ale istoriei, anii 20 new-yorkezi.

Desigur, „Fantastic Beasts...” nu e un film perfect. Pe mine una m-au cam pierdut abrevierile sale şi m-a lăsat momentan rece ilustrul său personaj negativ, venit la pachet cu tot cu surpriza de interpretare de la sfârşit (mă aflam printre puţinii care nu ştiau că un anume actor celebru a făcut pact cu magia). Cu toate acestea, răbdare am: până la urmă, Bestiile lui Rowling sunt doar prima ecranizare dintr-o serie de cinci şi, aşa cum ne-a dovedit Voldy, multe se pot face într-un univers iniţial nevinovat.

Până atunci, zic, să ne bucurăm de inocenţa magiei, cât se mai poate. Dacă o dată a fost Piatra filosofală, tot o dată va fi şi Fantastic Beasts and Where to Find Them.

PS: văzându-l pe nomajul Jacob Kowalski şi ai săi ochi larg deschişi a uimire, într-o perfectă reflecţie a propriilor noastre pupile, îmi dau seama cât de mult a lipsit un Încuiat adevărat, simplu şi optimist în universul Harry Potter.

Surse foto: Screenrant