Bine ai venit, o, tu, seară de aur a cinematografiei! Nu mai e mult și
starurile se vor învestmânta iar în ținutele de gală, filmele vor rula în
mintea și sufletele cineaștilor de pretutindeni, onorurile vor fi oferite, iar
statutele de aur vor aștepta cuminți să fie aduse în case eclectice de
Hollywood!
 |
| Hidden Figures |
Dar eu am o veste proastă: sadly, în acest an cu năbădăi, sunt cu trei
pelicule și jumătate pe minus în competiția pentru cele mai bune filme. Aka
duse din lista mea au fost La La Land, Fences, Manchester by the Sea, Arrival și
o jumătate din Hidden Figures, dar rămase nevăzute sunt cealaltă jumătate din
Hidden Figures, Moonlight, Lion și Hell or High Water. Pentru că altfel cum nu
am, voi vorbi despre cele văzute, dar la lauri voi spera și pentru cele nevăzute,
în timp ce voi promite că nu voi mai vorbi precum un Yoda wannabe (hei, dar e și
micuțul Rogue One nominalizat la demna statuetă).
Nu vă mai țin din treabă și încep, în ordinea vizionării mele, cu Fences
(despre La La Land am vorbit aici). Cineva spunea (nu mai știu unde, ca să îi
acord credit) că Fences e un fel de Moromeții american. Descriere genială! Cu
Denzel Washington și Viola Davis, întruchipând un cuplu de culoare din anii 50,
care vorbesc, și vorbesc, și vorbesc, apoi trec printr-un strop de dramă care e
melodramatizată și mai tare pe ecran, în timp ce încearcă să îl împingă,
respectiv rețină pe Niculae (aka Cory, fiul lor) să plece/nu plece de acasă.
Subiectul în sine nu e cine știe ce și filmul are 0 șanse să ia statueta de
best picture, dar speranțele de onoruri cresc substanțial la categoria rezervată
actorilor: Viola are șanse imense să ia primul Oscar din carieră (e mai bună
decât Octavia Spencer din ce am văzut din Hidden Figures și puțin sub Michelle
Williams în Manchester by the Sea, dar are mai mult screen time, ceea ce e un
avantaj solid, nu mă pot pronunţa asupra lui Naomie Harris și Nicole Kidman,
pentru că nu le-am văzut), iar Denzel, mă tem, poate să plece acasă cu toate
recompensele pentru un Oscar 2016 incredibil de rasist și să înhațe statueta
menită altfel, din toate punctele de vedere, fratelui lui Ben, Casey Affleck.
 |
| Fences |
Manchester by the Sea e unul dintre acele filme aproape lirice, impecabil jucat, care mai
are puțin și îți oferă ceremonios o lamă cu care să îți tai venele. Cred că de
multă vreme nu am mai văzut un film atât de neostentativ trist, care să își
joace tristețea ca pe o carte moartă, pe
care mizează parcă fără să vrea. Vă spun doar că Lee Chandler, personajul lui
Casey Affleck, vă va determina să vă priviți viața în față și apoi să o pupați
vesel pe obraz. Nu dezvălui nimic, pentru că cel mai important element de plot
are loc rapid, aproximativ în prima parte a filmului. Casey joacă mai bine decât
a făcut-o Ben în toate filmele sale (și aproape mai bine decât a și regizat interpretul lui Batman), iar
Michelle Williams e, ca de obicei, fără pată (și, apropo, când îmbătrânește
fata asta?). Dacă nu ia Oscarul pentru cel mai bun actor, înseamnă că
Hollywood-ul nu a înțeles nici până acum, cum stă treaba cu discriminarea. În
ceea ce privește șansele pentru Best Picture, sunt puțin mai mici decât ale lui
La La Land și ale lui Hidden Figures.
 |
| Manchester by the Sea |
După părerea mea, cea mai mare parte a filmelor cu extratereștri, de la
Signs încoace, arată la fel: încep promițător, te țin în suspans, uitându-te
ușor îngrijorat din când în când să vezi dacă nu s-au despicat văzduhurile, dar
se prăbușesc apoi dezastruos într-un abis hidos, din care nici măcar
descoperirea NASA, a celor șapte regate (pardon, planete) care ar putea găzdui
viața, nu le mai scoate. Același este și cazul lui Arrival. Prima parte
mi-a plăcut la nebunie și aproape că m-a determinat să mă uit la Alien (nu spun
că seamănă, pentru că nu m-am uitat niciodată la Alien, dar, în ceea ce mă
privește, e filmul simbol pentru extratereștri): Amy Adams era pentru prima dată
în viața ei aproape deloc enervantă, iar Jeremy Renner strălucea ca de obicei.
A trecut însă mai mult de jumătate de film și au apărut obișnuitele mumbo jumbo
pe care nu s-a mai obosit nimeni să le explice decât extrem de sumar (asta după
ce realizatorii filmului ne-au gratulat cu o introducere fascinantă în rolul
limbajului). Verdict: dacă e să ia vreun Oscar, va fi la categoriile tehnice,
dar numai pentru că oscarienii nu vor vrea să dea chiar totul lui La La Land.
 |
| Arrival |
Recenzie de jumătate de Hidden Figures (să nu mă umpleți de ocări dacă
filmul devine oribil în a doua jumătate a sa): mi-a plăcut la nebunie! Am avut
o mare problemă cu filmele de Oscar de acest an: în afară de La La Land, mi
s-au părut incredibil și dureros de triste. Atât Arrival, dar și Fences și
integralmente Manchester by the Sea ar putea să ocupe un loc promițător în
galeria peliculelor care te lasă cu un gust amar în gură. Da, știu, menirea
unui film de Oscar nu e să te facă fericit, ci să te îndemne să meditezi la
condiția ta mizerabilă și efemeră, dar până și stilul lor aduce cu ceva de
genul „hai să facem acest ultim film, până ce nu va veni Trump și va stârpi
Hollywood-ul și umanitatea”. Nu e cazul lui Hidden Figures: da, subiectul e
spinos (trei femei inteligente, de culoare și cu culoare, lucrează la NASA, dar
sunt împiedicate să promoveze din cauza faptului că pielea lor, la naiba, nu e
deloc nobilă), dar tonul e vioi, optimist, iar cinematografia mi se pare
splendidă și nu înțeleg de ce nu a primit măcar o nominalizare la Oscar. Nici
muzica nu a intrat în competiție, cu tot cu coloana sonoră care poartă semnătura
nemuritorului Pharrell Williams, ceea ce dovedește că totuși și Cetatea
Filmului are limitele sale. Probabil va pleca acasă cu mâna goală, dacă nu se găsește
cineva să repete șocul de anul trecut și să dea curs unei mișcări a la
Spotlight, înmânând Best Picture filmului care a câștigat și SAG pentru best
cast. Șansele sunt mici, totuși.
Acestea fiind spuse, iată care sunt mizele mele:
Best Movie: La La Land (60%), Hidden Figures (20%), Moonlight și
Manchester câte 10
Best Actress: Emma Stone (aproape 100%)
Best Actor: Casey Affleck (60% pentru că mi-a plăcut mie), Denzel (30%)
și cine știe, poate Viggo Mortensen un 10%.
Best Director: Damien Chazelle (la fel ca la Emma, aproape 100%)
Best Supporting Actress: Viola Davis
Best Supporting Actor: Mahershala Ali (cred, nu am văzut Moonlight)
So, cine ce părere mai are despre cine, ce mai ia la Oscaruri 2017?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu