Nu știu voi cum sunteți, dar eu ador primăvara! M-am născut primăvara,
acum, la o aruncătură de băț, așa că nu pot decât să zburd sufletește de
fericire la gândul că vom avea flori,
vom avea cer senin și lumină cât să umpli o lume de întuneric cu ea.
Ceea ce nu m-a făcut însă să fiu mai puțin nedumerită în fața asaltului
primăverii cu costum de baie de afară. Temperaturi care probabil că lui februarie i
se par caniculă, soare care arde de parcă ar fi auzit și el că NASA a pus ochii
pe alte șapte planete și umanității i s-a făcut chef să o ia la picior și să îl
lipsească de pitoreasca ei priveliște, flori care nu știu în ce lume au apărut.
Tricourile au răsărit îndrăznețe și au aruncat cu tupeu paltoanele, bomber
jacket și toată pleiada de geci de piele și de blugi cât mai departe cu putință.
Fețele zâmbărețe s-au ascuns în spatele ochelarilor de soare și ale cremelor cu
SPF, dar au parfumat văzduhul cu fericirea lor.
Ceea ce mă face să mă întreb: oare doar mie mi se pare că nou
descoperita căldură nu rimează cu pământul încă gol, care dă impresia că nu s-a
dezmeticit de sub stratul de zăpadă? Deși gradele multe sclipesc în aer și
soarele a dat liber la dezmăț, lumina lor e întrucâtva artificială, ca un
neon pus să incendieze un castel îngenuncheat în negura timpului.
Fac parte din categoria de persoane (cred că există o astfel de
categorie, dacă se mai simte cineva anexat la ea, să îmi facă semn să îi trimit
carnetul de membru) care consideră că fiecare anotimp are farmecul său, slăvit
fie climatul temperat. E loc sub soare și pentru canicula roșie a verii, și
pentru nostalgia arămie a toamnei, pentru puritatea albă a iernii și, mai ales,
pentru frăgezimea verde a primăverii. Atunci de ce tot
Facebook-ul a izbucnit în urale de fericire, și cerșește cât mai multă căldură,
cât mai mult soare și cât mai multe porții de vară cu de toate, servite înainte
de vreme și potențial dătătoare de indigestie?
Să lăsăm primăvara să fie primăvară, capricioasă, efervescentă, înghețată,
să ne trezească cu soare mângâietor, care ne dezvelește umerii și să ne
surprindă pe la prânz cu adieri înghețate, care ne ascund mâinile în paltoanele
roz pudrat. Să lăsăm anul 2017 să copilărească puțin în jocul celui mai voios
anotimp, să nu îl aruncăm încă în fierbințeala verii, că cine știe ce instincte
îi trezim, și poate ajungem din nou siderații chiriași ai unui an cu apucături
de monstru!
Așadar, să dăm primăverii ce e al primăverii: dragoste, un pic de obidă
atunci când ne irită cu capriciile ei, multă mirare și, mai ales, tone de înțelegere,
că doar e un copil care crește. Să nu ne dorim să o transformăm într-o râvnită
vară, căci riscăm să ne trezim, precum La La Land, că tocmai am avut parte de
cea mai mare amăgire din viața noastră. Cu alte cuvinte, let it be spring, ca
la carte!
PS: sunt conștientă că nu stă în puterea noastră să ghidăm vremea de afară.
PS2: se prea poate ca cele de mai sus să îmi fi fost în mod
exclusiv dictate, cuvințel cu cuvințel, de disperarea că nici în acest an nu îmi
voi purta prea mult sacourile colorate și paltoanele pastelate. Dacă vă miroase
a depresie vestimentară, eu nu sunt aici să vă spun să vă duceți nările la
control!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu