V-am vorbit și acum două săptămâni (aoleu, cum a trecut timpul) despre
surpriza pe care oamenii cei buni de la Editura Atman mi-au făcut-o, iar azi am
reușit, în sfârșit, să îmi aștern pe hârtia virtuală gândurile despre „Magicianul
din Lhasa”, cea de-a treia carte primită.
Am o mărturisire de făcut (a câta?): dacă îmi place o carte, cu greu mă
dezlipesc de ea. Acestea fiind spuse, de thriller-ul cu tentă budistă semnat de
Michie mi-a fost aproape imposibil să mă îndepărtez, deși am avut multe și
felurite responsabilităţi care m-au smuls pur și simplu de lângă el. Dilema
omului modern: când să îți mai găsești timp să citești?
Dar revenind la magicienii noștri, despre ce vorbim azi? Despre o nouă
carte semnată de David Michie, cel care a dăruit lumii și minunata trilogie „Pisica
lui Dalai Lama” despre care v-am povestit aici. De data aceasta, scriitorul născut
în Zimbabwe, conform Google, își încearcă mâna cu un soi de thriller mai
profund decât operele de gen, și bine face, pentru că îi reușește de minune!
Dar să începem cu începutul: „Magicianul din Lhasa” este povestea lui Tenzin
Dorje, un călugăr budist novice, care fuge din calea invadatoarei Armate Roșii
din Tibet, în anii 50, ca să salveze o adevărată comoară, două texte sacre pe
care chinezii caută să le distrugă. La aproape o jumătate de veac mai târziu,
al doilea protagonist, Matt Lester, e nevoit să își părăsească Londra natală, dar în circumstanțe la
prima vedere mult mai puțin dramatice: fiind manager de cercetare pentru
Nanobot, un proiect desfășurat la Institutul Științific Imperial, este numit
director la Accelerate, o companie uriașă din LA, care îi cumpără cu surle și
trâmbițe ideea.
În timp ce Tenzin pleacă alături de fratele său Paldon Wangmo și
mentorul Lama Tsering într-o aventură periculoasă prin Munții Himalaya, ascunzându-se
de soldații chinezi și ocrotind cu propria viață textele antice, Matt zboară în
însorita capitală a filmului american alături de iubita sa Isabella. Dacă
primul se luptă cu zăpada și cu violența umană, singurul neajuns al celui de-al
doilea pare să fie faptul că frumoasa sa logodnică și-a părăsit tatăl bolnav de
Alzheimer și se simte nesigură de decizia de a-l însoți în Los Angeles.
Nu sună nimic a thriller în relatarea de mai sus? Așteptați să vă
pierdeți răsuflarea pe măsură ce Tenzin e capturat de soldați și Matt descoperă
că lucrurile la Accelerate sunt mai mult decât putrede, și îmi veți da
dreptate. Dar nu e vorba numai de fiorul acut al pericolului: „Magicianul din
Lhasa” e mai mult de atât. Printre pasajele tulburătoare sunt intercalate citate
pline de înțelepciune, iar noi avem privilegiul de a experimenta din nou, în
filele unei cărți, contactul cu atât de vasta religie budistă, prin intermediul
unui fin cunoscător al acesteia, Michie.
Pierduți în mintea lui Tenzin, care se luptă cu teama și cu
cataclismele naturii, descoperim pacea pe care ți-o oferă meditația și
sentimentul sacru de a purta cu tine o comoară, pe care îți e dat ție și numai ție
să o protejezi. Întovărășindu-l pe Matt, facem cunoștință cu Geshe-la, un
maestru budist, care îi deschide ochii englezului asupra sursei nefericirii din
viața sa, tocmai când e părăsit de iubita sa Isabella. Cuvintele magice vi le
redau și vouă aici:
„Gândindu-ne la trecut, repetându-ne în minte de fiecare dată lucrurile
rele care ni s-au petrecut, nu ne ajută la nimic. Este o activitate mentală
complet inutilă! De fapt, este mai rău de-atât, căci ne afectează fericirea.”
Interesante sunt și paralele între știința cuantică și budism; ambele
ajung, pe căi diferite, e adevărat, la ideea că lumea pe care o percepem noi e
doar o iluzie. Știința se îmbată cu puterea energetică a atomilor, care se
condensează în particule pentru a se disipa apoi imediat, în timp ce religia
orientală vorbește despre minte, despre imensitatea conștiinței, despre
subiectivitatea a tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru; nimic nu e imuabil rău
sau bun, ci totul depinde de percepția noastră. Nefericirea sau fericirea nu
sunt consecințele unor evenimente externe, ci pur și simplu alegeri ale
noastre, o concluzie la care ajungea și simpatica pisicuță PSS.
Bineînțeles, „Magicianul din Lhasa” își respectă titulatura de thriller
și ne bulversează cu câteva șocuri în punctul culminant, uluindu-ne cu revelații
pe care nu le-am anticipat decât parțial. Nu vi le voi dezvălui, cause I’m a
spoilerless girl.
Dar și mai captivantă e, ca întotdeauna, umanitatea, tonul afectuos și
cald al cărții. Poate că trepidezi în ritmul unui thriller, dar te îndrăgostești
de personaje, îți pasă de ele, nu doar de senzaționalul evenimentelor prin care
trec. Iar Michie ne demonstrează că e un scriitor complet: după ce a zugrăvit-o
atât de tandru pe PSS, provocându-ne să o adorăm, acum ne împarte cu același
talent inima în două părți. Și, privită din acest punct de vedere, cartea e o
bijuterie.
Dacă v-am făcut curioși, puteți comanda „Magicianul din Lhasa” de aici, pe http://www.editura-atman.ro.
Până la urmă, nu e moment mai potrivit pentru a te alipi de o carte de suflet
decât într-o toamnă friguroasă, îndulcită de un ceai aromat și binecuvântată,
sper eu, cu o pisică drăgălașă alături!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu